Portrete II - Caragiale Variete
Un Caragiale proaspăt, actual, natural, autentic, lipsit de clisee, în care fiecare actor infiripa personajul cu bucurie si dedicatie.
Distributie:
Tudor Sicomas - Caragiale
Stefan Opreanu - Nae Girimea și Mitică
Lavinia Alexandru - Didina Mazu și Zoe Trahanache
Oana Burcescu - Mița Baston
Iulia Cristescu - Coana Veta
Antonio Tadeus Minca - Rică Venturiano
Era o dupa amiaza geroasă de iarnă când am primit invitatia la spectacolul trupei de teatru si ma aflam in febra pregătirilor pentru evenimentul aniversar al Broscutei Norocoase. Participarea mea la acest spectacol s-a dovedit a fi de bun augur, pentru ca am cunoscut o trupa cu un har deosebit, un grup de oameni sensibili si talentati a caror personalitate actoriceasca se evidentiaza prin unicitate si carisma.
Intocmai cum spunea si Tudor Sicomas, TEATRUL DE PICA este alcatuit din "oameni alesi", care ne poarta cu maiestrie prin "spectacolul lumii in care traim", aducand "teatrul mai aproape de voi, ( spectatorii - n.r. ), prin texte clasice reinterpretate".
Un altfel de teatru contemporan, mai cald, mai apropiat de suflet, mai pe intelesul celui care este de acord sa intre intr-o conventie pentru cateva ore si sa lase cotidianul in afara salii unde se produce miracolul devenirii.
"Portrete II - Caragiale Variete" face parte dintr-o trilogie construita cu originalitate dintr-o suita de scrieri bine-cunoscute apartinand lui Nenea Iancu, carevasazica bunaoara lu' Caragiale al nost'. Parol!
TEATRUL DE PICA, o trupa tanara, cu actori profesionisti, reuseste sa aduca la viata personaje celebre folosind o maniera inedita de abordare a textelor caragialiene si anume colajul. Tehnica utilizata este intalnita cu precadere in montajele de televiziune, dar colajul teatral realizat de catre acesti fermecatori artisti este intocmai ca o sampanie de calitate sorbita intr-o seara torida de vara, la un bal de poveste.
Gratie colaboratorilor Teatrului de Pica, "Caragiale Variete" a avut sansa de a iesi la rampa, fiind a doua premiera a trupei in anul 2016 la Teatrul Arte Dell'Anima.
Timpul ne ascunde inevitabil in mantia lui, invaluindu-ne clipele in taina si mister, formand trecut din prezentul luciform, insa generozitatea membrilor trupei TEATRUL DE PICA s-a manifestat natural si benevol, facand posibil un interviu acordat in exclusivitate Broscutei Norocoase.
Sa intram asadar in lumea magica a teatrului, sa descoperim cate putin ce se afla dincolo de mirajul scenei, dincolo de "lentila roz-amara a lui I.L. Caragiale", sa o cunoastem pe Zoe, sa il salutam pe Mitica, s-o imbratisam pe Zita si sa ii aratam putina compasiune lui Tipatescu...si, sa dam o sansa noii generatii de actori ce au toate sansele sa devina generatia de aur de maine.
Cum s-a nascut dorinta de a face teatru?
Tudor Sicomas - secretarul literar
Am terminat teatrologie, management cultural si jurnalism teatral la UNATF. Nu sunt actor, sunt omul din spatele scenei. In facultate am lucrat cu Delia Nartea si ea m-a sfatuit sa dau la teatrologie. Mi-a placut intotdeauna sa scriu, dar lucrand la diverse proiecte am simtit ca zona de actorie, ideea de a fi pe scena e o parte pe care vreau sa o descopar.
Stefan Opreanu, 30 de ani, actor
Mie mi-a placut sa fac teatru de cand ai mei au inceput sa ma duca la spectacole la Nottara, cand eram prescolar. Nu intelegeam conflictele, metaforele, ( e un paradox! ), dar imi placea ce vedeam: actorii gesticulau atat de frumos incat am spus ca vreau sa fac si eu asta. Mai tarziu, dupa ce am invatat o alta meserie, despre ecologie si protectia mediului, ingineria mediului si incalzirea globala, am incercat sa profesez si nu am reusit in acest domeniu. Asa am revenit la pasiunea primara: teatrul. Am mers la domnul Victor Moldovan ca sa imi spuna daca am chemare... Domnul Moldovan mi-a inspirat o incredere extraordinara, m-a pregatit pentru facultate, a lucrat cu mine, a fost un om minunat cu care puteam vorbi orice; a fost singurul care m-a incurajat sa fac meseria asta. Nu am tinut cont ce au spus ceilalti din jur ca o sa mor de foame si am mers inainte, datorita lui Victor Moldovan, care a fost ca un tata pentru mine. Cand a murit, am suferit enorm. Dumnealui m-a ajutat sa cred in mine, asa ca am crezut mult in mine si am intrat la teatru, la clasa doamnei profesoare Ruxandra Sireteanu. Iar azi, daca domnul Moldovan ne urmareste de sus, cred ca e multumit de mine...
Lavinia Alexandru, actrita
Eu m-am apucat de actorie dupa a doua facultate, dupa conservator. Am crescut in teatrul de la Braila si pentru mine teatrul e viata mea.
Oana Burcescu, actrita
Eu am stiut de la sase ani ca vreau sa fiu actrita. Atunci am fost la o piesa de teatru iar la final actrita din rolul principal a primit un brat de flori cadou. I-am spus mamei ca vreau si eu si mama a zis "fa-te actrita". Mai tarziu, mama a zis sa fac intai o facultate serioasa si am facut litere, apoi am dat la teatru. Si asta a fost.
Iulia Cristescu, actrita
Eu am stiut din generala ce vroiam desi lumea se uita cu scepticism la mine. Am intrat la liceu, apoi am facut cursurile unei scoli de teatru. Au urmat cateva scurt metraje cu Florin Piersic jr, apoi am dat la UNATF, unde am intrat la clasa doamnei profesoare Adriana Popovici, careia ii multumesc pentru ca datorita domniei sale am invatat foarte multe lucruri; o iubesc si imi ramane in suflet.
Am debutat la Targoviste la teatrul Tony Bulandra, unde am jucat doi ani apoi am demisionat. Da, sunt o curajoasa! Am plecat la Galati, unde am colaborat patru ani de zile cu Teatrul Dramatic "Fani Tardini", dupa care am simtit ca nu e de ajuns si ca vreau mai mult si m-am intors la Bucuresti, intr-o zona diferita de actorie: in televiziune. Am lucrat ca producator Prima TV, dupa care am plecat in TVR, dupa care am ajuns la Teatrul Masca.
Antonio Tadeusz Minca, actor
Eu am facut actoria la Hyperion, clasa Malaimare - Ana Maria Paslaru si in prezent sunt student la master anul I, la Sibiu, clasa Marian Ralea - Dan Glasu si Constantin Chiriac. Am avut diverse colaborari in decursul timpului, patru ani si jumatate cu Teatrul Masca, apoi am fugit la Teatrul de pe Lipscani, apoi la Teatrul de Comedie, dupa care la Teatrul Evreiesc de Stat... Cam ca un mercenar...
De ce acest proiect, cum a luat el nastere, cum v-ati intersectat?
Tudor Sicomas - secretarul literar
Cred in trupa asta. Mai intai trupa s-a numit "Impro Velocity", ulterior a primit numele de "Teatrul nostru", iar acum se numeste simplu "Teatrul de Pica". Am vrut sa fac ceva nou si am scris scenariile, gandind trilogia portretelor in metoda de colaj, aducand in fata spectatorului portrete de oameni care au existat, exista si vor exista pentru totdeauna pe modelul unui carousel, ca la un balci. De fapt, societatea in care traim este un balci.
Stefan Opreanu, 30 de ani, actor
Am inceput cu figuratie, aici am ajuns cand trupa era deja formata, cunoscandu-l pe Antonio la o filmare pentru ProTv din cadrul reality-show-ului "Lectii De Viata". Am mentinut legatura cu el si iata-ma in trupa TEATRUL DE PICA.
Lavinia Alexandru, actrita
Eu ii cunosteam mai de mult pe colegii mei din trupa asa ca am mentinut relatiile si cand s-a nascut proiectul lor am inceput colaborarea.
Oana Burcescu, actrita
Eu am fost colega cu Lavinia la Spiru Haret si intr-o buna zi l-am intalnit pe Facebook pe Antonio care mi-a propus sa colaborez cu trupa intr-un proiect si asa am ajuns la Teatrul de Pica.
Iulia Cristescu, actrita
L-am cunoscut pe Tudor la Teatrul Masca si el mi-a propus acest proiect fain si un alt proiect amplu si interesant pe care il vom lansa in aceasta primavara. Asa am ajuns la trupa Teatrul de Pica.
Antonio Tadeusz Minca, actor
Il cunosteam pe Tudor si am spus la un moment dat sa facem teatru. Asa ca am format o trupa de improvizatie impreuna. Ne-am propus mai apoi sa gasim un stil, iar Tudor a venit cu idea colajelor si a scris textul si asa s-a nascut actuala Teatrul de Pica.
Cum se naste personajul?
Tudor Sicomas - secretarul literar
Eu merg pe instinct, mie imi place sa studiez oamenii si sa imi creez povesti. Asa construiesc personajul prin mimetism. Asta ma ajuta pe scena si ma inspira si sa scriu piese de teatru.
Stefan Opreanu, actor
Depinde de personaj. Eu imi imaginez cum as proceda eu in situatia personajului respectiv. Nu imi judec personajul, incerc sa imi imaginez situatii reale pe care le transpun in personaj intr-o anumita masura, ca sa nu risc sa ma joc pe mine. Incerc sa imi simt personajul si sper sa fiu mai bun in tot ce fac pe scena.
Lavinia Alexandru, actrita
Eu cred ca personajul evolueaza in timp cu cat joci in mai multe spectacole si il prezinti in mai multe productii. Acesta cred ca este procedeul. Daca gresesti, o iei de la capt.
Oana Burcescu, actrita
Eu nu am un proces clar, e ceva care se petrece in timp, pe care nu as putea sa il explic in cuvinte; la un moment dat incep sa mearga niste rotite... Evolutia personajului se intampla in timp si cu ajutorul celorlalti parteneri de scena.
Iulia Cristescu, actrita
Pe scurt, rolurile se nasc din analogii. Nu interpretezi ci esti tu in situatia data.
Antonio Tadeusz Minca, actor
Eu in situata data construesc personajul. Sunt impotriva regulilor, sunt un razvratit, imi place sa fac lucrurile diferit. Sa construiesti personajul in stil Stanislavski este simplu. Oricine poate. Mie imi place sa gasesc un corp pe care sa pun sentimentele. Prefer sa vina umplutura din forma ca sa te chinui sa cauti stari, astfel e mai greu; nu vreau sa fac tot ce face toata lumea.
Corneliu Reu - PR Manager
Prin 1970 si ceva... eram in clasa a V-a si mama ma ducea la teatru, la primul spectacol din viata mea, "Haina cu doua fete", in care juca regretatul Sebastian Papaiani. Mi-a placut comedia asta atat de mult, incat i-am spus mamei ca vreau sa ma fac actor. Asa se face ca am dat la teatru, apoi la stiintele comunicarii. Am avut diverse colaborari, am jucat la teatrul pentru copii, unde mi-am format mana, dar am activat si in domenii diferite de actorie. Am ramas insa credincios prafului de pe scena. Imi amintesc ca am fost vrajitoarea cea rea in "Vrajitorul din Oz"...
Cu doi ani in urma i-am cunoscut pe Tudor si pe Antonio si am inceput sa colaboram. Imi place sa fac de toate, de la tehnica de scena si manuitor de decoruri pana la pr manager si marketing pentru "Teatrul de Pica".
Cat despre personaj....Cojar spunea: "exista personaj?" Eu cred ca personajul trebuie sa il surprinzi in momentul in care este pe scena... esti tu in situatia data... acolo...
Si mai e textul...un actor trebuie sa stie asa de bine textul, incat sa il gandeasca deja in scena...
Acesta a fost scurtul interviu cu membrii trupei de teatru independent TEATRUL DE PICA.
Va invit cu drag sa mergeti la spectacolele lor, pentru ca sufletul vostru va vibra armonios si mintea se va elibera de negurile cotidianului...
"In teatrul independent totul se naste din nimic si cu foarte multa daruire din partea actorilor." - Antonio Tadeus Minca
Teatrul de Pica multumeste "celui mai talentat desenator de afișe – conul Sebastian „Sebi” Ghiță", doamnei Crina Linta si domnului Gabriel Linta pentru gazduirea in cadrul Teatrului Arte dell'Anima.
Pentru informatii si rezervari fiti buni si indrazniti sa va adresati aici: