În Lumea asta mare

În care TUșiEU,

Mai susură izvoare,

Mai este Dumnezeu,

și cerbi s-adapă simplu

în taina Codrului

și codrul este Templu

nemarginirii Timpului...

În lumea asta mare

în care susurăm,

asemeni cu izvoare

prin codri alergăm

și faptă și nefaptă

de-o seamă le privim,

nefiind ce ne așteaptă,

dar vrând să devenim...

De asta, lumea asta e

în suflet și în gând,

un TUșiEU perpetuu,

un fel de Dumnezeu,

unde cărări te poartă

chiar dincolo de soartă,

între Profan și Sacru,

între real și simulacru...

În lumea asta în care

poți fi oricând CULOARE,

sau poți Lumină fii,

deschide ochii bine,

învățată a iubi!

Iubește cu iubire

și cerb și om și apă.

Fii mamă, frate, soră, tată

și toți și un' de-odată!

Fii tot ce poți să fii

asemeni unui Zeu!

Fii unic zi de zi

Si bun să fii mereu!

În lumea asta mare

în care poți să fii orice,

alege să fii un Dumnezeu

în lumea asta-n care

ești doar un ... TUșiEU.